O zi minunata poate fi simplul fapt ca vezi un camp cu maci intr-o zi insorita in drum spre munte.
Sau un susur de izvor cand e seara si nu iti mai trebuie nimic decat sa te odihnesti. Sau sa stai pe o pajiste proaspat cosita si sa miroasa doar a "verde". Sau sa privesti un apus de soare de undeva de suuuus de pe dealuri pe unde te-ai oprit din calatorit. Sau sa stai in apa de dimineata pana seara (sau macar cateva ore) si sa inoti si sa uiti de tine si de toate. Sau sa savurezi o cafea sus la munte si sa ai in fata ochilor infinitul albastru al cerului si verdele minunat al padurilor.
Cam asa au fost multe zile (seri si weekenduri) in ultimele doua luni. Poate din acest motiv m-am si deconectat de la tot ce inseamna tehnologie, fara a fi cu suparare pentru nimeni. E o perioada a anului minunata.
Si e perfect sa poti sa te deconectezi cu orele, cu zilele, cu lunile de tot ce inseamna valmasugul vietii - asta neinsemnand catusi de putin ca munca nu este (si inca din plin, ca omul harnic doar isi face vara sanie si iarna caruta, nuuu?).
Intoarcerea la simplitate, fiecare cum o poate trai mai bine e un stil de viata. E un fel de a trai cu preaplinul inimii. Iar unde acel preaplin nu este, trebuie cautat.
Va doresc o zi tihnita. Si plina de sperante noi. Si pana la o noua revedere, mult spor in tot ce v-ati propus sa realizati. In casa, in curte, in sufletele voastre. Si daca sunteti in concedii, sa va tihneasca din plin toate (si drumul, si oamenii, si locurile, si mancarea) si sa reveniti cu drag de pe meleaguri de poveste, inapoi acasa...
cu drag,
^.^ Anca M
